Sfaturi-ultima saptamana inainte de concurs !

-Să presupunem că competiția are loc sambată. Sâmbăta anterioară ar trebui să aibă loc ultimul antrenament pentru picioare, pentru ca picioarele să fie fără retenție de apă și edem.

-Antrenamentul aduce sânge și acest lucru va duce la o retenție excesivă de lichide. Ultimul antrenament al trunchiului trebuie efectuat miercuri, din același motiv; în timp ce abdominalele trebuie pregătite până la ultimul antrenament.

-Cu o săptămână înainte de concurs, injecțiile uleioase trebuie să fie oprite (drostanolonă, trenbolonă, metenolonă, propionat de testosteron) și să se continue cele cu baza de apă (stanozolol depot, trenbolone base, testosterone suspension).

-În ultima săptămână înainte de concurs, menținem oralele aromatizate (stanozolol, oxandrolon, fluoximesteron, mesterolon) și bineînțeles, inhibitorii aromatazei (anastrozol, letrozol, exemestan).

-Unii sportivi, care sunt deja definiți și uscați, tind să folosească oximetolona.

Motivele sunt:

1) Când estrogenii sunt prea jos, oximetolona nu se transformă în estrogen (ca derivat DHT).

2) Oximetolona poate aduce mai multă rezistență și anduranță, deoarece stimulează eritrocitoza și transportul O2 către mușchi.

-În plus, oximetolona este un medicament puternic anabolic, androgen și anticatabolic, care joacă un rol semnificativ în timpul dietei cu conținut scăzut de carbohidrați.

-În ultima săptămână de epuizare a glicogenului, stimulanții SNC sunt păstrați și se retrag cu ultimul antrenament.

-După ultima săptămână brutală a dietei ketogenice cu conținut scăzut de carbohidrați, urmează timpul delicios de încărcare a glicogenului.

-Acesta este poate cel mai crucial moment al întregii pregătiri.

-Încărcarea adecvată de glucide și glicogen poate fi cheia succesului.

-Ar fi înțelept să coborâți la jumătate inhibitorii aromatazei.

-Cred că prea multe dintre ele vor împiedica în cele din urmă încărcarea glicogenului.

-Inhibitorii aromatazei zdrobesc estrogenii, ceea ce înseamnă o formare slabă de glicogen din punct de vedere tehnic și practic zero retenție de apă .

-Consumul de apă în timpul fazei de epuizare a glicogenului trebuie să fie de cel puțin cinci litri.

-Prea multă apă se pare că blochează ADH de la rinichi (hormon anti-diuretic sau vasopresină).

-Așa-numita „intoxicație cu apă” apare adesea în acest timp. În efortul lor de a elimina produsele secundare ale unei diete cetonice, acestea duc la hiperhidratare, ceea ce duce la hiponatremie care duce la hemodiluție. În chimia clinică acest lucru se traduce prin hematocrit inferior (nu hemoglobină) și uree serică mai scăzută.

-Cu acest mecanism, corpul elimină excesul de retenție de lichid subcutanat.

-Cu toate acestea, acest proces poate duce la edem cerebral, cu simptome de cefalee, hipotensiune, greață, amețeli și ocazional chiar leșin.

-Faza de epuizare a glicogenului trebuie să fie <100gr amidon (de preferință cartof și orez).

-Este de remarcat faptul că cartofii coapti au un indice glicemic mai mare decât cei fierti.

-Sursa de proteine provine în principal din carne albă (curcan, pui, cocoș, iepure) și pește. În cazul în care fizicul pare plat și ultra-definit, carnea roșie slabă (carne de vită-bivolă, struț, cal, căprioară) poate fi o opțiune alternativă.

-Albusurile de ou (albumina) și pulberea de proteine din zer (lactalbumină) sunt excluse, datorită conținutului ridicat de sodiu.

-Aportul de proteine animale trebuie să fie> 3g / kg greutate corporală.

-Faza de epuizare a glicogenului este însoțită de apă cu conținut scăzut de sodiu.

-Sarea de masă este întreruptă treptat și nu brusc.

-În caz contrar, aldosteronul este stimulat, ducând la retenția de sodiu și apă, ca mecanism compensator. Natura este mai inteligentă decât cred oamenii și sistemul aduce întotdeauna un echilibru homeostatic.

-Cu cât lipsește mai mult glicogen mușchiului, cu atât va fi mai bine umplut cu glicogen. Sensibilitatea la insulină este ridicată, iar revenirea la insulină va asigura că enzima glicogen sintază își va face treaba suficient de corect.

-Faza de încărcare a carbohidraților depinde de obicei de tipul de corp (IMC).

-În general, 24/72 de ore sunt suficiente pentru ca mușchii (și ficatul) să se umple.

-În timpul fazei de încărcare, consumul de proteine este de o prioritate secundară.

-Prin urmare, două grame de proteine pe greutate corporală sunt suficiente pentru echilibrul pozitiv al azotului. Mușchii primesc cantitati uriașe și pe lângă antrenamente care nu mai au loc.

-Important este că fibra este strict interzisă.

-Fibrele pot aduce balonări GIT grave și gaze, prin urmare, cartofii dulci și orezul brun sunt excluși, iar cartofii obișnuiți cu orez alb sunt cele mai bune alegeri.

-Pastele și pâinea nu sunt o opțiune, datorită continutului lor în gluten.

-Această proteină pe bază de plante poate reține apa și netezi fizicul, arătând ca atunci cand ai  un nivel mare de estrogeni.

-Ovăzul este, de asemenea, exclus din același motiv și conținutul de fibre.

-Primele 24 de ore de încărcare a carbohidraților sunt cele mai critice.

-Pe măsură ce faza de încărcare continuă, depozitele de glicogen sunt umplute treptat și sensibilitatea la insulină atinge un platou.

-Aportul de sodiu și apă este necesar chiar în prima zi a fazei de încărcare, pentru ca umplerea mușchilor să aibă succes.

-Între mese, pozarea este obligatorie, astfel încât glucidele să poată pătrunde în mușchi și să formeze glicogen. Deoarece sensibilitatea la insulină este înaltă, vârful său din pancreas poate duce la starea letargică.

-Vanadiu (vanadyl sulfate) și acidul alfa-lipoic (ALA) ajută la acest proces, deoarece acționează în timp ce imită acțiunea insulinei.

-Insulina cu acțiune rapidă este soluția ideală, dar prezintă riscul de retenție a apei în subcutanat și cauza lipogenezei.

-Prin urmare, utilizarea sa trebuie să fie în conformitate cu condiționarea anumitor sportivi.

-După cum se știe, carbohidrații au capacitatea de a lega apa și de a forma glicogen muscular.

-O moleculă de carbohidrați necesită patru molecule de amidon, pentru ca glicogenul să fie sintetizat.

-Trebuie găsit un punct limită între plinătatea musculară și retenția de apă sub piele.

-Această sarcină depinde foarte mult de antrenorul experimentat al fiecărui atlet. Aspectul pielii de ceapă este egal cu un nivel neglijabil de lichid ținut sub epidermă.

-În ultima zi înainte de concurs, aportul de apă trebuie redus la minimum.

-De obicei, sportivii tind să restricționeze apa în ultimele 12 ore înainte de concurs.

-În această perioadă de timp, putem bea înghițituri de apă rece și suge cuburi de gheață.

-O metodă complicată ar fi să măsurăm cantitatea de lichid pe care o urinam și să bem apa la jumătate din acesta cantitate.

-Acest lucru va asigura că va fi prezentată mai puțină apă în sistem.

-Masajul regulat poate fi de ajutor, prin creșterea fluxului sanguin și limfatic.

-Această relaxare musculară poate îmbunătăți separarea, capacitatea mușchilor de a apărea(de a se dezvalui).

-Picioarele în timpul somnului trebuie menținute în poziție înclinată la 30 de grade; motivul este că această postură previne umflarea și edemul provenit de la gravitație.

-Destul de mulți sportivi au unul sau mai multe tatuaje pe diferite părți ale corpului.

-Chiar dacă am destule tatuaje (pe care le-am obținut pe parcurs), cred că cu cât sunt mai puține și mai nevizibile tatuajele, cu atât mai bine.

-Chiar și din punct de vedere estetic, dar și din perspectiva separării.

-Dimineața concursului, cel puțin trei ore înainte de a concura, ar trebui să luăm un mic dejun bogat în calorii.

-Micul dejun trebuie să conțină un aliment bogat în sodiu, cum ar fi un burger, atâta timp cât nu bem deloc apă.

-Grăsimea joacă, de asemenea, un rol de senzație de sațietate, în timp ce oferă și sursă de energie susținută, în timpul dificil dintre comparații.

-Încălzirea în culise trebuie făcută în mod adecvat. Nu avem nevoie ca mușchi sa devina blocati și transpirati; cu cât un corp transpira mai puțin, cu atât este mai uscat.

-Chiar înainte de a ajunge pe scenă, o lingură de miere și vin roșu poate ajuta la vascularizație.

-Mierea și carbohidrații simpli aduc o osmolalitate ridicată și provoacă umflarea venelor, în timp ce alcoolul asigură vasodilatație. Suplimentele care pot ajuta, de asemenea, sunt arginina, citrulina, yohimbina, niacina și glicerina.

-Supradozajul cu Viagra duce la vasodilatație extinsă, rezultând bufeuri, dureri de cap și hipotensiune. Clenbuterolul și efedrina sunt strict interzise, deoarece pot duce la deshidratare și spasme, dar și la vasoconstricție periferică.

-Utilizarea diureticelor depinde de fiecare individ; de obicei, sportivii avansați folosesc spironolactonă (Aldactone), care este un diuretic care economisește potasiul.

-Potasiul este principalul electrolit intracelular, astfel încât mușchii sunt încă capabili să arate plini (volumizați).

-Cu toate acestea, abuzul de spironolactonă poate duce la hiperkaliemie care pune viața în pericol și aritmie miocardică (fibrilație ventriculară).

-Utilizarea inhalatorului de salbutamol poate îmbunătăți efectiv VO2max și procesul de respirație. Stresul duce la producerea de cortizol (și aldosteron) care poate distruge fizicul.

-În cazul în care corpul pare extrem de uscat cu doar câteva minute înainte de a atinge scena, un pic de sare poate face ca fizicul să arate și mai bine; atâta timp cât aportul de apă este exclus.

-După cum se știe, sodiul este principalul element extracelular și umple spațiul intracelular, ducând la umflare și osmolalitate crescută. Acest lucru va face în cele din urmă mușchii să arate mai pompați și mai duri.

-Poziția în culturism este despre contracții izometrice, în care lungimea mușchiului rămâne neschimbată.

-Înainte de a poza, respirăm adânc și expirăm treptat pe toată pozarea care durează aproximativ cinci secunde.

-Poziția necesită o stare fizică excelentă, în special în timpul rundelor de comparație solicitante.

-Într-un eveniment de culturism, nu corpul tău este evaluat, ci fizicul tău așa cum îl reprezinți în fața arbitrilor.

-Accentuarea părților puternice ale corpului, în timp ce ascunderea punctelor slabe este cea mai bună modalitate.

– Culturismul este în esență o iluzie și vârful trebuie atins într-un moment adecvat: nu cu o zi înainte sau în ziua următoare a concursului.

-Arta pozării necesită ore de pregătire și evaluare de către un observator cu experiență.

-Mai mult, reprezintă unul dintre cei patru parametri evaluați.

-Modul în care te simți despre tine reflectă pe scenă și în fața arbitrilor.

-Simetria și echilibrul sunt printre criteriile cheie pentru câștigarea unei competiții. În principal, este o chestiune de genetică pură, dar întotdeauna se poate îmbunătăți printr-o pregătire adecvată.

-Prin termenul de duritate în culturism, ne referim la aspectul de granit, în funcție de o varietate de factori.

-În primul rând, are de-a face cu procentul scăzut de grăsime. După cum se știe, țesutul subcutanat deține estrogeni și estrogeni sunt egali cu retenția de lichide.

-Dar este, de asemenea, o chestiune de retenție a apei sub piele, chiar dacă procentul de grăsime corporală este aproape de 5%; aceste fapte vor face corpul să pară neted și umflat.

-În al doilea rând, antrenamentul cu greutăți libere mari și intervale de repetiții mai mici poate face ca fizicul să pară mai dens, gros și solid.

-În al treilea rând, cantitatea de androgeni (și inhibitori de aromatază prezentați, capabili să oxideze și să reducă la minimum țesutul adipos (testosteron, drostenolonă, fluoximesteronă, mesterolonă și anastrozol, letrozol, exemestan).

-Semnele unui corp ultra-definit (<6%) includ:

-Grupul muscular al erectorului spinal (partea inferioară a spatelui), cu dezvăluirea pomului de Crăciun(brad).

-De asemenea, aspectul crocant al oblicilor externi și al mușchilor anteriori serratus (branhii).

-Separarea hamstrings este întotdeauna una greu de realizat (biceps femoral, semitendinos, semimembranosus).

-Fără nici o îndoială, striațiile gluteus maximus sunt cele mai dure dintre toate.

-Este rezultatul antrenamentului, al dietei, al consumului de substante și al geneticii.

By. Touliatos George / Bitanu-Alexandru