EXERCIȚII ABDOMINALE(21) EVITATI ACEST EXERCITIU SI DERIVATIILE LUI

EXERCIȚIUL 21

EVITATI ACEST EXERCITIU SI DERIVATIILE LUI

Tehnica de execuție: În decubit dorsal, mâinile in spatele gâtului, articulațiile șoldului și genunchiului sunt flexate și picioarele fixate pe podea. Efectuați o flexie a coloanei vertebrale urmată de flexia șoldului. Expirați în faza concentrică și inspirați în faza excentrică.

Observații generale: Acest exercițiu este contraindicat pentru marea majoritatea oamenilor din următoarele motive:

– Fixarea picioarelor, în acest caz, împiedică pierderea contactului cu solul si mărește forța de contracție a mușchilor flexori ai șoldului (în special a iliopsoaselor), sporind riscul aparitiei forțelor de translație asupra coloanei lombare și riscul ulterior de vătămare în această regiune a coloanei vertebrale;

– În plus față de creșterea forței de contracție a iliopsoaselor, fixarea picioarelor asigură o creștere a forței de contracție a mușchilor dorsiflexor, care simulează activitatea mersului atunci când călcâiul este fixat pe sol, sporind activitatea mușchiilor anteriori ai tibiei, cvadriceps și iliopsoas printr-un proces numit sinergie flexoare a mersului;

– Fixarea picioarelor pe suprafața solului crește acțiunea izotonică a mușchilor flexori ai șoldului, provocând anteversia ulterioară a pelvisului cu hiperextensia coloanei vertebrale lombare, în afară de inducerea numai a unei contracții izometrice a mușchilor abdominali. Acest set de modificări cauzate de fixarea picioarelor defavorizeaza eficiența mușchilor abdominali și crește dezechilibrele musculare din regiunea pelvisului, agravând riscurile de rănire în regiunea lombară;

– Poziția coloanei vertebrale în timpul executării exercițiului nu este aceeași cu cea care corespunde mișcărilor vieții cotidiene. Prin urmare, nu există o specificitate de antrenament a musculaturii abdominale („Specificitatea antrenarii musculaturii abdominale”);

– Rețineți că, la sfârșitul mișcării (figura 8.40c), coloana vertebrala rămâne în extensie, adică mușchii abdominali devin antagonici mișcării în faza finală a exercițiului. În această condiție, nu există o rezistență a mușchilor abdominali care pot fi opuși cuplului în sensul de hiperextensie a coloanei vertebrale lombare și anteversia pelvisului furnizată de flexorii șoldului.

– Mușchii cei mai accentuați în acest exercițiu sunt flexorii șoldului (în special iliopsoas, rectus femoris și tensor al fasciei lata) cu o contracție izometrică la început și izotonică la sfârșitul mișcării, oblici interni (fibre anterioare și laterale) și partea inferioară a lui rectus abdominis cu o contracție izotonică la început și izometrică la sfârșitul mișcării.

By. Bitanu-Alexandru Sebastian-Alin